Manuc a fost odata Hotel Dacia
A fost odata ca-n povesti, un Han care intr-o vreme domnea sub numele de Hotel. Dupa ce s-a plimbat prin mainile mai multor epitropi si arendasi, batranul han ajunge in proprietatea lui Lambru Vasilescu.
Incepand cu anii 1850 moda “otelurilor” a devenit tot mai raspandita iar cuvantul “han” nu se mai potrivea cu modernismul comertului bucurestean al vremurilor. Epoca marilor hanuri era apusa si vechile constructii erau acum ruine. Asadar, intre 1861-1862 Hanul este reparat si redenumit de noul sau proprietar in Hotel Dacia.
“Hotel Dacia”
“Hotel Dacia” avea doua sali mari, folosite cu prilejuri speciale. In iarna dintre 1878 si 1879, dupa Razboiul Independentei, intr-una din salile acestui hotel se organizeazau evenimente sub directia lui I.D.Ionescu, o figura cunoscuta a Bucurestilor din acea perioada. El organizeaza spectacole si baluri mascate care erau pasiunea tineretului bucurestean. Balurile se tineau in sala Bossel, si aveau loc de trei ori pe saptamana.
Potrivit unui anunt de ziar “dupa fiecare dans se juca o chansoneta” iar la miezul noptii avea loc “marele cancan”.
Printre piesele de teatru jucate in aceasta perioada se numara “Madame Favart”, “Lapusneanu”, “Radu Calomfirescu” si multe altele. Dupa 1880 in sala “Dacia” au continuat balurile mascate, spre aprecierea tineretului de atunci. Orchestra era condusa de un mare violonist – Ludovic Wiest.
Pana in preajma Primului Razboi Mondial, sala Dacia a fost locul de intrunire al tuturor partidelor politice. Tot aici s-au risipit talente si desarte vorbarii politice.
Pareri de la cititori
2 Comments
I enjoy the report
Prima poză, realizată în 1856, de pe acoperişul Teatrului Mare (din 1875, Teatrul Naţional), de către austriacul Ludwid Angerer, farmacist (pasionat de fotografie) a trupelor austriece de ocupaţie a Bucureştiului, în Războiul Crimeii, este a Hanului “Bossel”, de pe Podul Mogoşoaiei, clădirea din stânga, care adusese o noutate în “industria ospitalităţii” (HORECA, în zilele noastre) – hanul (clădirea din stânga) avea şi o sală de… spectacole (la sud de han, având arcade gotice la parter şi la etaj)… Hanul fusese cumpărat de către sasul Friedrich Bossel în 1839, iar în sala sa de teatru, în 1850, Matei Millo a făcut furori jucând în travesti “Coana Chiriţa” şi Vasile Alkexandri (vizavi, cu doi ani mai înainte, începuse construirea viitorului Teatru Naţional, care va fi inaugurat în 1852, cu numele Teatrul Mare)… Înţeleg prezenţa acestei poze, pentru că în articol se face referire la Sala “Bossel”…
Cea de-a doua poză nu am mai văzut-o, înleleg că este sala de spectacole şi de baluri de la Hotel “Dacia”…
Dar nu înţeleg rostul celorlalte două poze (a treia şi a patra), care nu au nici o legătură cu textul şi cu epoca Hotelului “Dacia”: ele sunt două “cropuri” (decupări) dintr-o fotografie (dagherotipie, de fapt) din anul 1856, efectuată tot de către austriacul Ludwig Angerer, din clopotniţa Bisericii Sf. Ioan-Piaţă, înfăţişând, parţial aspectul Pieţei Sf. Anton (aşa cum arăta ea la 9 ani după Focul cel Mare, din 1847), situată la nord de Hanul lui Manuc: în a treia fotografie apar clădiri din piatră, supravieţuitoare incendiului, aflate pe latura nordică a Pieţei, pe latura nordică a Uliţei Covaci, iar în a patra, apare şi colţul nord-vestic al pieţei, la încrucişarea uliţelor Covaci (cu orientare est-vest) şi Şepcari (cu orientare sud-vest – nord-est), în care apare o altă clădire supravieţuitoare, numai cu parter, marcată cu galben, prima cafenea din Bucureşti, existentă şi astăzi – Cafeneaua Veche!