Manuc Bei: personaj de legenda
Faima deosebita a maretului han de pe malul Dambovitei se datoreaza in mare masura lui Manuc Bei. Despre Manuc s-au spus multe adevaruri si legende. Iar figura lui nu se va putea reduce vreodata la proportiile juste ale adevarului istoric: a fost bogat, a avut o influenta politica puternica si a primit numeroase titluri si recunostinte.
Viata si familia lui Manuc
Familia lui Manuc este originara din satul Karpi, din apropierea vulcanului Ararat. Bunicii lui au strabatut Armenia si au emigrat in Turcia si Europa. Tatal lui, Martiros Mirzaian, s-a casatorit cu fiica unui negustor bogat cu care s-a stabilit la Rusciuk (Ruse). Aici, s-a dedicat comertului si a devenit un mare
negustor. Ramas vaduv, se casatoreste a doua oara cu Mamica, fiica altui negustor instarit. Din aceasta casatorie se naste Manuc, în 1769.
Prima parte a copilariei si-o petrece la Rusciuk, unde invata la scoala comunitatii. La 12 ani este trimis la Iasi, iar sub indrumarea unui negustor armean, invata limbile care se vorbeau in aceasta zona, printre care franceza si rusa.
In 1785 se intoarce la Rusciuk. Dupa alti doi-trei ani, la o varsta foarte frageda, se casatoreste cu Mariam si vor avea sase copii : doi baieti – Ioan Murat si Grigore Feirat si patru fete – Ecaterina, Pembe, Mariam si Gaiane. La scurt timp, tatal sau se imbolnaveste si decedeaza. Manuc este astfel nevoit sa preia conducerea afacerilor. Desi tanar si fara experienta, a stiut sa se descurce de minune si chiar sa-si sporeasca averea.
Manuc, diplomat si mediator
Faima lui Manuc si urcusul sau in elita societatii incepe in Imperiul Otoman. La Rusciuk, in lumea negustoreasca a targului dunarea, va ajunge bogat si isi va face multe legaturi tactice. Folosindu-se de bogatia si influenta sa, ii sustine si sfatuieste pe rand pe Guvernatorul Tinutului Moldovei, Tersenicli-Oglu, si Mustafa Pasa Bairactar in pozitiile lor cheie din Imperiu.
In schimbul ajutorului oferit, Manuc primeste titlurile de dragoman si consilier, iar in 1808 este numit de catre sultan Bei al Moldovei. Marele vizir, Mustafa-Pasa îi scrie lui Manuc, numindu-l “amabilul meu print” si ii comunica hotararea sultatmului: “Dragomanul Manuc cu credinta indeplineste sarcinile slujbei. Incuviintez sarguinta aratata in treburi si multumesc pentru justificarea parerii mele frumoase ce am despre el. Ca rasplata pentru devotamentul sau ii harazesc titlul de print [bei] al Moldovei…”
Ca urmare a inaltarii sale in functie, Manuc a facut multe drumuri la Constantinopol, unde a devenit foarte cunoscut. Spre finalul aceluiasi an Mustafa-Pasa Bairactar cade in dizgratia Sultanului, iar Manuc fuge la Adrianopol si apoi la Rusciuk. De acolo este nevoit sa ceara adapost rusilor din Tara
Romaneasca.
Cu permisiunea acestora, trece cu familia lui peste Dunare si se instaleaza la Bucuresti, unde va intra in serviciul rusilor si le va oferi informatii pretioase despre armata turca.
In a doua faza a razboiului, prin legaturile sale tactice, Manuc devine intermediar intre armata rusa si cea turca. Astfel, pacea pe care o doreau deopotriva turcii si rușii ajunge in mainile lui.
Semnarea Pacii de la 1812 este un moment care va defini renumele Hanului, prin prisma rolului cheie pe care il va avea proprietarul sau. Negocierile de pace se tin chiar în Hanul lui Manuc. Tratatul se semneaza la 16 mai 1812 de catre ambele parti, si pune capat razboiului ruso-turc, totodata delimitand suveranitatea asupra teritoriilor disputate de cele doua puteri.
Moartea, invaluita in mister
Manuc se stinge din viată la varsta de 48 de ani si este inmormantat langa biserica armeneasca din Chisinau.
Moartea sa, din iunie 1817, este invaluita in mister. Una dintre legende spune ca, pe cand era refugiat in Rusia, ca sa scape de urmarirea turcilor, a fost otravit de o sluga credincioasa. Altii povestesc ca Manuc si-a vazut sfarsitul azvarlit de pe un cal naravas, cu putin “ajutor” din partea turcilor care i-ar fi taiat saua prin intermediul unor slujitori tocmiti la curtea lui.
Probabil ca nu se va cunoaste niciodata „adevarul adevarat”, nefiind gasite in arhive detalii clare privind sfarsitul sau.
